Şoptind viitorului

Îi șoptesc viitorului: Dorința mea de răzbunare e singura care mă mai ține în viață, Mereu mă bizui pe ura oamenilor...  

Advertisements

Elle n’existe plus

''Elle n'existe plus. Toute est si vide sans elle.'' C'est tout ce qu'elle m'a dit cet après-midi-là. Elle pleure. Je suis silencieuse comme une statue. Que pouvais-je lui dire? Je préfère garder le silence que de paraître un fou qui provoque une souffrance encore plus grande. Je pense que je réagis ainsi à cause de la peur, à... Continue Reading →

Contemplație și Acțiune

Nu există în literatura română paragraf care să descrie mai bine ideea de dramă a contemplativității și să critice în același timp accelerarea irațională a timpului din primele decenii ale secolului XX și până în prezent: ,,este drama omului care, fără a disprețui activitatea, își dă seama că insul care e numai activ își consumă... Continue Reading →

20X

Je prononce le mot ''vie'' 20 fois par jour parce que je suis désespéré. Il est un désespoir agréable, 20 fois plus agréable qu'un bonheur aberrant. Mon esprit a un nombre magique au-dessus, 20. Je fais le lit 20 fois par jour. Je ne sais pas où tout cette rigueur conduira. Je pleure 20 fois par jour, non pas parce... Continue Reading →

La Nausée

Je crois que la vie est une ordure tellement précieuse, si bien qu'elle mérite être perdue toutes les cinq minutes. Existe-t-il un autre façon plus agréable d'accepter le coma? J'ai mal au coeur quand je rencontre tous ces spécimens qui voient la vie comme un continuum et qui veulent la prolonger indéfiniment; les parasites laids... Continue Reading →

Mașina de tocat carne

Sunt masina de tocat carne a universului, eu hotarasc ce intra si ce iese, input-output, creator de realitati, maestru al conceperii adevarului.   Cateodata mi se tocesc lamele, si nu gasesc altele de schimb, dar imi continui munca asa.   Primesc altele in loc, e tardiv, sunt tocit, proportiile se schimba, nu mai controlez ce... Continue Reading →

Suicid: 3 Interview-uri în Paralel

Studierea temei sinuciderii a devenit deja o obsesie pentru mine, asa cum a fost si pentru sociologul francez Émile Durkheim (recomand cartea Le Suicide publicata in 1897) . A descoperi resorturile mentale ale persoanei care a fost pe cale de a comite suicid, a-i intelege psihologia si potentialele traume mi se pare paroxismul sublimului pentru orice individ care nu vrea sa... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑